“Patimile” jurnalistului la întâlnirea cu subiecte religioase

Una dintre carenţele grave ale presei noastre este numărul foarte mic al jurnaliştilor cu oarecari cunoştinţe de religie şi teologie. Nu mă refer acum la specialişti, la cei care pot vorbi, de exemplu, despre slujba de Înviere (Cristian Tabără e excepţia ultra-fericită). Spun doar că în redacţii sunt puţini oameni care să fie familiari cu principalele dogme şi canoane creştine.

La limită, nici asta n-ar fi o problemă insurmontabilă, pentru că jurnalistul de-aia e jurnalist, să întrebe, să se documenteze şi abia ulterior să transmită informaţia. Ce ne facem însă când un reporter care nu stăpâneşte subiectul e lăsat să vorbească liber, în direct? În acest caz, vina aparţine şefilor săi, iar produsul final este compromis.

Iată un exemplu. Luni, 29 martie, “Observatorul” Antenei 1, ora 19 şi ceva. Reporterul face stand up în care vorbeşte despre Săptămâna Patimilor. Şi o “comite” de două ori:

1) “Sâmbătă este ziua pe care o aşteptăm cu toţii, în care tristeţea se transformă în bucurie”.

Nu, Sâmbăta Mare este o zi neagră. Hristos coboară în iad pentru a-i mântui pe cei drepţi. Învierea, potrivit dogmei, are loc la miezul nopţii, adică “a treia zi, după Scripturi”. Duminica este ziua pe care o aşteptăm.

2) “Nu uitaţi, vă puteţi împărtăşi cu Marele Mir până vineri, inclusiv”.

Asta e mult mai gravă. Denotă lipsă de cunoştinţe elementare în ceea ce priveşte Taina Împărtăşaniei. Credinciosul care s-a spovedit nu este împărtăşit cu mir, ci cu Trupul şi Sângele Domnului. Mirul este “materia primă” pentru o altă Taină, cea a Mirungerii (de exemplu, la Botez), şi, aşa cum se spune mai la vale, se trimite la toate parohiile din ţară după ce a fost sfinţit de Sfântul Sinod.

Ştirea cu pricina, de la “Observator”: