“Numitorul comun al oamenilor de succes este că pot să se evalueze obiectiv”. Un interviu cu Arsène Wenger

Francezul Arsène Wenger, antrenor la Arsenal Londra din 1996, vorbeşte, într-un interviu publicat de Times Online, despre marea sa pasiune (fotbalul, evident), despre sacrificii şi, mult mai des decât te-ai fi aşteptat, despre artă. Fotbalul ca artă, viaţa tinzând spre artă şi arta de a conduce. Am ales şi tradus câteva fragmente din articol, dar, ca de obicei, vă îndemn să-l citiţi integral.

*

Nu există, uneori, un conflict între estetică şi succes? Adică n-au fost momente când Arsenal a făcut spectacol pe gazon cu preţul rezultatului?, întreabă jurnalistul.
“Sunt de acord”, spune Wenger, “dar, la urma urmei, vă întreb: care e cea mai bună echipă din lume? Brazilia. Ce joacă ei? Fotbal de calitate. Cine a câştigat totul în sezonul trecut? Barcelona. Ce joacă ei? Fotbal încântător.”

“Când eşti antrenor, trebuie să trăieşti la fel ca jucătorii. Vremurile când puteai ieşi la o băută cu băieţii s-au dus. Nu-ţi poţi permite nici măcar o zi sau două în care să nu fii concentrat în totalitate.”

“Pentru orice pasiune plăteşti un preţ important. De aceea le spun jucătorilor, <când ţi-e foame, doar o parte a corpului tău îţi transmite asta. Dar când ţi-e foame de succes, îţi organizezi întreaga viaţă în jurul acelui succes>.”

“Cel mai important lucru în viaţă este să ai un ţel şi să îl urmăreşti. Cel mai rău este când nu ai niciunul. Imaginează-ţi că te trezeşti dimineaţa şi nu faci nimic. Te bucuri preţ de un minut. Urmează încă un minut. Dar ce faci mai departe? Poţi să-ţi trăieşti viaţa aşa?”

“Numitorul comun al echipelor de succes este că au jucători inteligenţi. Asta nu înseamnă neapărat educaţi. Ei pot să analizeze o situaţie şi să găsească o soluţie. Numitorul comun al oamenilor de succes este că pot să se evalueze obiectiv. Când vorbeşti cu un jucător după meci şi-i ceri să-şi judece prestaţia, iar el o face bine, atunci ştii că este genul care, în drum spre casă, se va gândi <Am greşit aia şi aia>. Evaluarea sa va fi corectă şi, data viitoare, se va corecta. Acel jucător are o şansă. Însă unul care joacă prost şi-ţi spune că a fost grozav devine motiv de îngrijorare. Asta e valabil şi în viaţă.”

*

Tot Wenger, despre etapele obligatorii în care se “construieşte” un fotbalist (de la minutul 3.00):