Nu mai avem corupţi. Presa ajută Poliţia să aresteze infractorii de la mica publicitate

Povestea. Un reporter tv caută şi găseşte la mica publicitate un tânăr care vrea să-şi vândă un rinichi. Pentru că publicarea unor asemenea anunţuri este ilegală, jurnalistul îşi zice că a dat de un subiect “gras”. Se întâlneşte cu respectivul, un student, care-i cere un avans de 1000 de euro. Se înţeleg să se revadă, “cumpărătorul” urmând să vină cu banii.

Dilemă?. Ce face jurnalistul nostru? Realizează un material incognito despre piaţa ilegală a transplantului de organe, plecând de la anunţurile din presă? Încearcă să afle povestea din spatele anunţului şi ce l-a determinat pe student să recurgă la acest gest disperat? Transformă subiectul într-un caz social relevant?

Nu. N-aţi ghicit. Reporterul tv şi şefii săi decid să contacteze Poliţia şi să-i organizeze “infractorului” un flagrant. Zis şi făcut. Studentul e arestat.

Citiţi aici, aici sau aici. Presa scrisă relatează pe larg. Abundă. Are subiect. Dar nimeni, absolut nimeni, dintr-o ditamai breaslă de ziarişti a unui oraş cu pretenţii, nu scrie, nu se întreabă, nu are nici o îndoială, cât de mică, nimeni nu vede vreo problemă în ideea şi fapta acelui reporter şi a acelui post tv de a chema Poliţia.

Ori sunt eu nebun, ori se pierde rostul acestei meserii. Cum să cheme Poliţia? Mintea mea nu pricepe. Acesta e sensul muncii de jurnalist? Aşa se face un subiect de tip incognito? E vorba de glorie de moment sau de prostie funciară? S-au terminat magistraţii, poliţiştii, politicienii, funcţionarii publici care iau mită? Nu mai există alte subiecte în care camera video să fie de folos decât cel al unui student, fie el şi un mic escroc de la mica publicitate? Dar dacă omul e atât de disperat, încât chiar ar fi dispus să-şi vândă un rinichi? Pe a cui conştiinţă e marea faptă a prinderii sale?

Ce încredere mai poate avea publicul în presă dacă un reporteraş dă un amărât pe mâna Poliţiei, în loc să se ocupe de adevăratele probleme sociale? Nu vedeţi că ne aruncăm împreună în prăpastia lipsei de credibilitate din cauza unor asemenea meschinării? Datoria jurnalistului e să contribuie la arestări sau să scormonească după adevărul ascuns? Nu ne dăm seama că, trecând de partea cealaltă a baricadei, “lucrând” pentru sau alături de instituţiile statului, ne pierdem însăşi raţiunea de a fi, aceea de a da peste degete statului, pentru a-l păstra în limite democratice?

Şi, încă o dată, cum e posibil? Cum să chemi Poliţia?