Manechinul sau intelectualul

Aceasta este dilema simbolică şi nedeclarată a României viitoare, cazul “Elena Băsescu – Alina Mungiu” fiind definitoriu. Ce paradigmă alegem? Care dintre cele două lumi câştigă pe termen lung?

N-am nimic cu manechinul dacă îşi asumă condiţia de manechin. Dar dacă se boieşte, apare în videoclipuri, defilează pe catwalk şi pozează pentru reviste glossy, cu alte cuvinte – dacă se adresează simţurilor, nu poate pretinde să fie perceput cu intelectul. Cât timp nu produce nimic în aria ideilor, este doar un trăgaci al instinctelor.

Mă întreb, însă, dacă manechinul se poate mulţumi cu acest statut. Mă întreb dacă nu cumva înfrumuseţarea programatică, solicitările repetate de a fi “imaginea” a altceva şi de a purta un alt ambalaj (în fond, total nereprezentativ pentru persoana dinlăuntru), dacă adulaţia permanentă şi târcoalele gudurate de care beneficiază acest personaj eminamente public nu-i distorsionează ireparabil judecata de sine. Pe scurt, dacă mai poate rămâne cu picioarele pe pământul “de unde a plecat”.

Iar această întrebare e valabilă pentru toate vipurile umflate fără alt temei decât poleiala ratingului. Care dintre manechinele mediatice nu se crede capabil, la o adică, să fie şi ales al naţiunii? Din moment ce lui i se spune zi de zi, i se dovedeşte mereu că este un ales, cum să nu se mai identifice cu imaginea sa din monitorul de control?

Ceea ce vedem în aceste zile reprezintă o demonstraţie elocventă. Manechinul nu vede nici o problemă în a a defila mai departe. Face ce ştie cel mai bine: ne arată. Ni se arată. Vrea să fie admirat, se aşteaptă să fie purtat pe braţele mulţimii care nu poate decât să-l iubească. Doar l-a ales deja de atâtea ori…

Ce face intelectualul? Pune condiţii, nu concepe amestecarea lumilor, cere congruenţă între principii şi fapte. Raportează la ideal. E intelectual. Şi reuşeşte să câştige o bătălie, pentru că forma e oricând mai slabă decât un conţinut consecvent. Apoi, scârbit că i se chestionează motivaţiile, adică însăşi diferenţa specifică, renunţă. Nu se “coboară”. E intelectual, deci e retractil. Şi, astfel, pierde următoarea bătălie.

Dar războiul? Dar războiul, vă întreb.