INTERVIU. Tudor Giurgiu: Prefer un TIFF cu filme bune, nu neapărat premiere

Cel mai important festival de film din România, TIFF, a fost acreditat de Federaţia Internaţională a Asociaţiilor Producătorilor de Film (FIAPF) – organizaţie globală care reprezintă interesele industriei de film şi televiziune în relaţia cu festivalurile. Decizia a fost luată în unanimitate la Adunarea Generală a FIAPF, desfăşurată în această lună, în cadrul Festivalului Internaţional de Film de la Berlin.

TIFF va face parte din a doua categorie a FIAPF, cea a festivalurilor “competitiv specializate” (care cuprinde încă 27 de evenimente similare). Specializarea pentru care a fost acreditat o constituie “filmele aparţinând regizorilor debutanţi sau aflaţi la al doilea lungmetraj din carieră”. Din prima categorie a FIAPF fac parte 13 dintre cele mai bine cotate festivaluri din lume, cum ar fi cele de la Cannes, Berlin, Veneţia, Locarno şi San Sebastian.

Despre importanţa şi obligaţiile acestui nou statut, diferenţele dintre categorii, dar şi despre surprize ale ediţiei 2011 (a zecea), programată în perioada 3-12 iunie, am discutat cu fondatorul şi preşedintele TIFF, Tudor Giurgiu.

*

Fragment din interviu (pe care îl puteţi citi integral aici):

(…)

M.M.: Voi aţi ales să acreditaţi TIFF la categoria “competitiv specializat” sau numai acolo se putea?

- Eu cred că doar acolo se putea. N-am vrut să propunem altceva, pentru că nu suntem în stare să organizăm un festival care să aibă premiere. Ca să faci un astfel de festival, îţi trebuie o cu totul altă infrastructură, o cu totul altă aşezare. Or, eu cred într-o creştere normală, şi nu artificială, a TIFF. Aşa cum e acum, cu o competiţie pentru prim film şi al doilea film, mi se pare că funcţionează foarte bine. Riscul unui festival în care competiţia conţine doar premiere este ca acestea să fie filme refuzate de Berlin, de Cannes sau de alte festivaluri mari, ceea ce ar da o competiţie destul de proastă. Aşa cum suntem acum ne e foarte bine.

M.M.: Această specializare – pe primul sau, maximum, al doilea film al unui regizor – înseamnă că, de pildă, Mungiu, Puiu şi Porumboiu nu vor mai putea participa în competiţia oficială a TIFF…

- Da, ei au sărit din această categorie, însă filmele lor vor putea fi prezentate la secţiunea “Zilele Filmului Românesc”. Dar asta a fost regula de la bun început şi, după cum vezi, an de an apar alte nume. Rolul unui festival e să descopere oameni, iar TIFF-ul a reuşit. Anul trecut, de exemplu, am prezentat în proiecţii destinate doar distribuitorilor, sau chiar în proiecţii de public, două premiere româneşti – “Bună, ce faci?”, filmul lui Alexandru Maftei, şi “Periferic”, al lui Bogdan Apetri, care au prins ulterior o carieră excelentă în festivaluri. Dar prima lor întâlnire, poate neoficială, cu cei din industria de film s-a produs la Cluj, deci a fost o poartă deschisă pentru cariera acestor filme.

E important să capitalizăm ceea ce Clujul şi TIFF-ul au câştigat – descoperirea de nume noi şi încurajarea lor. An de an, am încercat să continuăm relaţia cu regizori care au avut filme în festival, de pildă Kornel Mundruczo din Ungaria, care a venit şi în juriu, sau Dagur Kari, care a câştigat Trofeul Transilvania la prima ediţie şi pe care încercăm să-l aducem şi în juriu.

M.M.: Tu îţi propui sau visezi ca, într-o zi, TIFF să treacă la categoria A, adică să intre în rând cu festivalurile de la Cannes, Berlin, Veneţia?

- S-ar putea ca, teoretic, să avem cum, dar cred că ar fi, aşa, o tichie de mărgăritar pe o chelie. Nu cred că asta ne trebuie. Prefer un festival cu filme bune, care nu sunt neapărat premiera premierelor, decât cu filme proaste care sunt proiectate pentru prima dată la noi. Oricum, noi am avut, an de an, trei-patru filme în premieră europeană sau chiar la prima vizionare. Dar, repet, nu asta ne apasă cel mai tare şi nu văd lucrul ăsta întâmplându-se foarte curând. (…)

*