INTERVIU. Simona Ionescu: România din tabloide e mai veselă

Ideea mi-a venit în 3 mai, de Ziua Libertăţii Presei: deşi facem parte din aceeaşi breaslă, ştiu foarte puţine despre viaţa colegilor de la cotidienele tabloide. Ziariştii din presa generalistă, aşa-zisă “quality”, nu comunică mai deloc cu cei din presa de “cancan”: primii se cred superiori, pentru că scriu despre lucrurile grave ale vieţii; ceilalţi îşi văd de efemeridele lor, hrănindu-se cu succesul de la tarabă.

Simona Ionescu e unul dintre “veteranii” tabloidelor din România. După ce a învăţat meserie la “Tineretul liber” (trei ani) şi mai ales la “Evenimentul zilei” condus de Ion Cristoiu (patru ani), a fost redactor-şef adjunct la “Libertatea” (1998-2006), de unde a trecut la “Click!”, pe aceeaşi funcţie, până în 2009.

“De la 1 octombrie 2009, sunt directorul de proiect al unei campanii umanitare fără precedent în presa românească, desfăşurată de Click! şi intitulată Din inimă pentru copii“, scrie Simona pe blogul ei.

Noi am vorbit despre diferenţele dintre presa “serioasă” şi cea “populară”, despre eventuala ruşine de a lucra la un tabloid, despre ştiri inventate, reporteri care fac PR pentru “vedetuţe” şi alte secrete. Senzaţional?

*

Fragment din interviu (pe care-l puteţi citi integral aici):

(…)

M.M.: Câţi reporteri ai prins luând şpagă de la vreo vedetă ca să scrie (sau ca să nu scrie) despre ea?

- N-am prins niciunul, dar ştiu că se practică. Nu că iau şpagă, ci că se angajează ca PR al vedetei X sau Y. De regulă, la vedetuţe care sunt dispuse să facă orice ca să aibă publicitate. Culmea e că, atunci când ajung “pe val”, cum spun chiar ele, aceste vedetuţe încep să aibă pretenţii chiar de la ziarele care le-au adus acolo sus. Iar ziaristul care i-a fost PR pică de fraier, fiindcă îi e tăiată retribuţia pentru munculiţa prestată până atunci, ba mai are parte şi de fiţe când vrea o exclusivitate! Complicate relaţii sunt şi în zona mondenă…

M.M.: À propos de acest tip de vedete: percepţia publică e că multe ştiri din tabloide sunt inventate, de exemplu pentru a menţine pe cineva în atenţie. În ce condiţii îşi permite un tabloid să publice ştiri inventate despre cineva?

- E şi adevăr în ce spui, dar important e că publicul s-a prins şi a început să facă diferenţa. “Click!” poate şi din acest motiv e pe primul loc. Nu o spun eu pentru că lucrez aici, ci rezultatul unui focus-grup în care cititorii apreciau că întotdeauna “Click!” specifică sursa – cine ce a spus. Vorbesc aici strict de ediţia tipărită, nu de on-line. Dacă un tabloid îşi permite să inventeze ştiri sau telenovele, va câştiga o perioadă din punct de vedere comercial. Apoi… Naiba ştie, cred că va funcţiona principiul: “Minte-mă, dar minte-mă frumos!”.

M.M.: Când decide conducerea unui tabloid că un anonim are potenţial de a deveni vedetă, de a genera continuu ştiri şi controverse?

- Anonimul trebuie să impresioneze de la început cu ceva! Altminteri nu intră în ziar. La tabloid, numele vinde, în primul rând. Important de spus e că au apărut câţiva “piarişti”-jurnalişti foarte dibaci, care ştiu să creeze adevărate scenarii (ca într-o telenovelă) şi care fie fac vedete din nişte anonimi, fie resuscitează nişte vedete, aducându-le din nou în atenţia publicului. Iar publicul haleşte cu un nesaţ teribil tot ce e divertisment în această viaţă plină de griji, sărăcie, stres, dezamăgiri politice etc. Dar asta nu-i numai la noi. Nu putem să ne etichetăm ca originali!

M.M.: Descrie-mi, pe scurt, mecanismul de creare a unei vedete, odată ce aţi decis că are “potenţial”.

- Mihnea, nu m-ai înţeles. Nu noi, în redacţie, creăm o vedetă. Nu căutăm un anume tip sau o anume tipă cu potenţial. Dacă ne sunt servite, evaluăm. Ştirea, fotografiile. Dacă “vedem”, dacă “simţim” că putem vinde “subiectul”, începem să-l lucrăm în stilul nostru, de tabloid. Dacă nu, nu. Cel puţin jurnaliştii din redacţia mea n-au timp de fabricat vedete şi nici staff-ul ziarului nu şi-a propus niciodată asta. Aici vorbesc strict de “Click!”. Risc să spun acelaşi lucru şi despre “Libertatea”, fiindcă am lucrat acolo şi le cunosc bine pe fetele care conduc acum ziarul.

(…)