INTERVIU. Sam cel Român: “Cine ştie mai mult despre România decât eu?”

“I’m more Romanian than you!” (Sunt mai român decât tine!), aşa se numeşte blogul lui Sam, de care am dat din întâmplare – dacă există aşa ceva. Să descoperi un american stabilit de aproape 10 ani în România, care nu numai că vorbeşte româneşte, dar e atât de pasionat de ţara asta, încât a scris o carte pentru potenţialii turişti, şi care nu numai că trăieşte în acelaşi oraş cu tine, ba e chiar în acelaşi cartier, la 2 minute depărtare – asta sigur nu poate fi o întâmplare.

“Sam cel Român” îşi spune americanul fascinat de limba noastră şi de stilul nostru de viaţă. Cartea lui se numeşte “The Complete Insider’s Guide to Romania” (un amplu fragment puteţi citi aici) şi explică, pe înţelesul oricărui vorbitor de engleză, care-i treaba cu românii, de la Dracula la mâncatul de mici, de la cursul valutar la prepararea mămăligii şi de la simplitatea satului până la răspândirea internetului. Văzută prin ochii lui Sam, România e un loc unde e bine să trăieşti; numai românii par să fi uitat.

N-am corectat deloc frazele lui Sam din punct de vedere gramatical. Le-am lăsat întocmai, pentru autenticitatea dialogului nostru (realizat pe messenger). Tot ce am făcut a fost să pun diacritice şi semne de punctuaţie.

*

Fragment din interviu (pe care îl puteţi citi integral aici):

(…)

M.M.: Cum te-ai hotărât să scrii o carte ca un ghid?

- Acum un an, adică în primăvara 2010, am fost la ambasada americană în Bucureşti. Şi am intrat, am ieşit, am intrat din nou, să fac treaba cu ei acolo, ceva cu paşaportul meu. Şi afară era paznici români, adică o echipă specială să apare clădirea din atacuri…

M.M.: Să apere de atacuri…

- Ahh, mersi. Şi când am ieşit, şi când am intrat, am vorbit un pic cu ei, şi unul mi-a zis: “Vai, îmi dau seama că chiar este un ardelean”, după cum vorbesc limba română… Şi am zis, “Nu, omule, de fapt sunt american”. Şi după aia am dat seama, uau, aşa de mult am trăit aici, că şi români cred că sunt un român. Şi am dat seama că am călătorit şi până vest, şi până est, şi în Maramureş, Banatul, Moldova etc, şi cine ştie mai mult despre România decât eu? Cine, care este un străin adică, ştie mai mult despre România? Am călătorit, vorbesc limba, am trăit şi în oraşe mari, şi într-un sat, am dansat hora, am făcut tot ca un cetăţean, dar sunt un american şi pot să explic cum e România…

M.M.: În câţi ani ai ajuns să vorbeşti bine româneşte?

- Doar 10 ani.

M.M.: Deci abia acum zici că ştii bine…

- Nah. Prefer să zic numai că mă descurc.

M.M.: Cu scrisul a fost mai greu?

- Da, că niciodată n-am fost la un curs oficial, cum să scrie româneşte corect…

M.M.: Spune-mi ce locuri din România îţi plac şi de ce.

- Braşov, o bijuterie. Maramureş – e super acolo. Îmi place şi Iaşi, şi Cluj, bineînţeles. Braşov e cel mai frumos oraş în România, dar prea frig la iarnă, bate vântul prea tare.

M.M.: La ţară, pe unde ai fost?

- Am petrecut o săptămână în Ţara Moţilor. Foarte frumos acolo. Şi am trăit într-un sat la Muntiile Băişorii pentru câteva săptămâni, şase sau şapte. Foarte frumos. Şi am un coleg şi părinţii lui trăieşte într-un sat în judeţul Sibiu, cu grădină, o vacă, tot ce îţi trebuie.

M.M.: Cum te descurci, din ce faci bani?

- Acum sunt scriitor, banii vin din cărţi, dar acum un an am lucrat încă o dată pentru guvernul american, prin internet. Vorba de baze de data şi tot aşa, foarte plictisitor.

M.M.: Poţi trăi din vânzarea cărţilor pe care le scrii?

- Nu prea bine, dar mă descurc. Sincer, chiar acuma am semnat nişte contracte cu biblioteci aici, în România, să pun la vânzare cartea mea.

M.M.: Cam câte exemplare s-au vândut din cartea ta?

- Aici în România? Numai 50. Dar în America, prin internet vând cam 60 exemplari fiecare lună în format paperback. Versiunea digitală vând mai bine, că oameni acolo are e-reader-uri, Kindle, iPhone…

M.M.: Am citit pe blogul tău despre experienţe “triste” cu oficiile de turism româneşti. Ce-ai face dacă ai fi ministrul Turismului?

- I-am scris nu ştiu câte emailuri, fără nici un răspuns. Am scris un email către fiecare asocaţie oficială de turism. Şi primarul aici, în Cluj…. ştii tu, cred.

M.M.: Ce le propuneai?

- Să lucrăm împreună, că eu am o grămadă de cititori străini care sunt interesat în România sau a venit deja în România sau cunoaşte oameni în România. Şi împreună putem face treabă, nu? Să promovează România!

M.M.: Şi?

- Şi nimic, că majoritatea nu mi-a dat nici un răspuns, nici un “mulţumesc, dar nu”. Nimic, chiar nimic. Şi am trimis nişte exemplari la ministrul Turismului. Nimic.

M.M.: Avantajul cărţii tale este că e scrisă exact pe mintea turistului occidental, îi spui ce vrea să afle într-un limbaj simplu.

- Exact. Deci hai să lucrăm împreună. Nu e vorba de bani. N-am cerut nici un leu, am vrut numai să lucrăm împreună să promovează România.

M.M.: “Să promovăm”…

- Aşa-i. Promovăm. Din partea ei numai să aude “Am fost la un târg de turism”. Wow, şi ce dacă? Asta nu face nimic.

M.M.: Cum îţi explici că românii îşi văd ţara mult mai prost, mai urât decât o vezi tu?

- Ce să aude şi să vede la televisor şi la radio? Numai lucrurile rele. Şi din asta, oameni aud numai cea ce este rău şi nimic despre cea ce este bun. Ministrul Turismului tot timpul plânge. Şi dacă ea nu are nimic să spune bun despre România, cine o face? Numai eu…

(…)