I’magino (4): “Trebuie să uit!”, de Cezar Ioan

*

Trebuie să uit!

de Cezar Ioan

Trebuie să uit tot ce s-a întâmplat în noaptea asta. Ca şi cum n-ar fi existat. “Andra, noaptea asta de 11 aprilie n-a existat niciodată!”, îmi repet deja de mii de ori de la staţia de autobuz încoace. Dar nu-mi iese. Ce-am trăit azi-noapte nu poate fi uitat, exorcizat, nicicum. Nu pot nici măcar să sper să povestesc cuiva vreodată, ca să scap de apăsare. M-am udat pe ciorapi, până spre genunchi, dar nici asta nu mă poate face să uit. Mă simt goală pe dinăuntru ca un clopot de bronz în care se-aud doar bătăile inimii – dong-dong! – foşnetul genunchilor, paşii grăbiţi pe caldarâm şi spaima, greaţa. Azi, spaima şi greaţa “se aud”: scârţâie în mine o morişcă de lemn învârtindu-se încet pe un cui ruginit – unde-am citit, oare, asta? -, mă zgârie în piept. Măcar dac-aş gâfâi. Respir scurt, sacadat, fiindcă nu pot să trag aer adânc în piept. Aer. Răcoros, umed, proaspăt. Trebuie să uit! Grăbesc paşii, îmi vine s-alerg. Mai am câteva sute de metri până acasă. Sper din toată inima să-i găsesc pe copii treji, să mă acopere cu hărmălaia lor, să fiu nevoită să le răspund, să mă prostesc cu ei, să-i pup. Să uit! Să mă prefac iarăşi supărată când ăla mic îşi varsă sucul pe cămaşa de şcoală, de parcă mi-ar păsa de asta acum. Să mă burzuluiesc la Ana când apare cu fusta aia roşie scurtă, despre care ştie că mă enervează la o fetiţă de 14 ani, de parcă nu mi-ar veni s-o iau în braţe şi s-o strâng tare, până când braţele mele ar deveni piatră, iar noi două o statuie. Poate aşa îmi va dispărea gustul metalic care-mi cocleşte limba şi cerul gurii şi care parcă mi-a lichefiat măselele. “Parcă am dinţi de caramea”, mă fulgeră un gând – dar astăzi n-am cum să zâmbesc la asemenea gânduri. Strâng din dinţi şi grăbesc paşii. Un strop de noroi mi-a sărit până la buzunarul jachetei. Merg mai repede. “Trebuie-să-uit-noaptea-asta-care-n-a-existat-niciodată!”, îmi repet absurd. Absurd. S-ajung mai repede acasă, să mă spăl, să mă schimb şi să uit. Dar degeaba-mi spun că nu e ca şi cum l-aş fi omorât eu.

*

Citiţi şi:
I’magino (1): “Sângerări”, de Alin Fumurescu
I’magino (2): “Perversă mă vreţi?”, de Costin Ilie
I’magino (3): “Umbra”, de Viorel Ilişoi

Foto: Color-de-la-vida