Iahtul

Cum începe vacanţa, fetele mele îşi iau scaunele pe care, în timpul anului, le-au folosit pentru făcutul temelor, le mută în camera lor, sub geam, şi se apucă de construit… iahtul. Aşa îi spun ele arhitecturii din imagine, care pe mine mă duce cu gândul la… “Oraşele invizibile” ale lui Calvino .

În seara asta le-am rugat să-mi descrie iahtul. Citez:

“De fapt, e un apartament pe un iaht uriaş. În apartament locuiesc trei familii.

În stânga, la nivelul zero (sub scaun – nota mea), stau păpuşile care nu se joacă momentan (rezervele, cum ar veni) şi paznicul liftului (rezemat de piciorul scaunului). La nivelul 1 (pe scaun) există hol şi living, cu masă, canapea şi plasmă. La nivelul 2, e dormitorul părinţilor (în spatele cărţii), iar în faţă e măsuţă de machiaj pentru mamă. La nivelul 3 (pe cărţi) e camera copilului, iar sus de tot, un pat cu telescop pentru uitat la stele.

În mijloc, la nivelul zero e paznicul liftului (acum nu se vede), la nivelul 1 sunt căsuţa câinelui, măsuţă de telefon, bucătăria şi o canapea cu lampion, la nivelul 2 (pe carte) e garderoba, plus cameră de oaspeţi (în spatele cărţii). La nivelul 3, sus pe scaun, e camera copilului.

În dreapta, la nivelul zero e sala de antrenament a câinelui. La nivelul 1, livingul (în dreapta) şi biroul părinţilor (sub cărţi), la nivelul 2 – garderobă, în faţă, plus dormitorul părinţilor (în spatele cărţii), la nivelul 3 (pe cărţi) e dormitorul copilului, iar sus, unde e cangurul, camera de joacă a copilului.”

Precizare: structura iahtului se schimbă din două în două ore.

*