Frica de sud (24): Gaugamela

Nu ştiu dacă antrenorii de fotbal studiază tactică militară, dar cred că ar putea să se inspire din câteva bătălii istorice şi din soluţiile ad-hoc găsite de marii conducători de oşti. De exemplu, din strălucita victorie a lui Alexandru cel Mare de la Gaugamela, în 331 î.Hr., împotriva împăratului persan Darius al III-lea.

Olanda – Uruguay 3-2 (1-1). Au înscris Van Bronckhorst, Sneijder şi Robben, respectiv Forlan şi Maximiliano Pereira.

Se spune că armata persană o copleşea numeric pe cea macedoneană. Unele surse vorbesc chiar de un raport de 5 la 1, motiv pentru care Darius ar fi ales să lupte în câmp deschis. Alexandru avea circa 40.000 de oameni, despre care istoricii susţin că îi erau devotaţi până la moarte şi că, în plus, erau mult mai bine instruiţi decât inamicii lor.

Prima mutare care-l surprinde pe Darius este aşezarea armatei macedonene într-un unghi de 45 de grade faţă de propriile trupe, care erau dispuse pe un front rectiliniu, lung de vreo 3 kilometri. Alexandru îi “invită” pe persani să-i atace flancul stâng, iar aceştia cad în capcană. Urmează a doua mutare, genială, şi a doua capcană, decisivă: în fruntea cavaleriei sale, Alexandru se deplasează lateral spre dreapta, obligând flancul stâng al persanilor să îl urmeze în paralel, pentru a evita o eventuală încercuire.

În centrul frontului, invincibilele falange compacte – constituite sub formă de pătrate, din câte 256 de soldaţi dotaţi cu sarissa (suliţe lungi de peste 4 metri) – ţin pe loc zona mediană a infanteriei persane. Când între această zonă mediană şi flancul stâng al persanilor se creează o spărtură, Alexandru face stânga-mprejur şi pătrunde frontal în ea, ţintind direct poziţiile lui Darius, care “dirija” din spate. Macedonenii îi anihilează garda personală, iar împăratul fuge pentru a-şi salva viaţa. Şah mat.

*

Are această istorie vreo legătură cu prima semifinală a Mondialelor? Poate că da. M-am întrebat care e “secretul” Olandei, pe lângă lotul său valoros şi dincolo de faptul că are un antrenor care ştie meserie. De exemplu, de ce continuă Van Marwijk să-l folosească titular pe Van Persie, care nu înscrie şi, aparent, nu se prea vede în joc? Şi cred că răspunsul ar putea fi… Gaugamela.

Van Persie e doar un ic, menit să spargă defensiva. Nu trebuie să înscrie; e suficient să atragă fundaşii centrali. Secretul Olandei sunt “aripile”, Kuyt şi mai ales Robben, a căror tehnică în regim de viteză îi scoate din joc pe fundaşii laterali, creând două spărturi majore între centrul şi flancurile apărării “inamice”. Dacă nu pătrund chiar ei înşişi pe acolo, cel puţin lasă spaţiu liber pentru venirea altora. Aşa a pătruns Van Bronkhorst pe stânga, având timp să-şi potrivească şutul acela grozav prin care a deschis scorul (şi care mi-a adus aminte de un gol marcat de Hagi pentru Galata, într-un meci cu Monaco), la fel a apărut Van der Waart în repriza a doua şi de aceea are Sneijder atâta libertate de mişcare între liniile adverse.

Nota meciului: 8.

Jucătorul meciului: Sneijder.