FOTO. Mergeţi să vedeţi comorile României!
Am ieşit de la expoziţia “Aurul şi argintul antic al României”* cu acelaşi sentiment pe care l-am trăit când am văzut Peleşul prima oară: şi dacă ar fi numai atât, şi tot am avea o comoară.
Cele peste o mie de piese ale acestei expoziţii itinerante, strânse de la 31 de muzee, acoperă circa 6000 de ani, din mileniul V î.Hr. până în secolul VII d.Hr.. Sunt urme ale unor culturi conştiente de trăinicia lor, ale unor popoare care nu vieţuiau la voia întâmplării, ci aveau simboluri bine definite pentru nivelul sacru al realităţii.
Obiectele de război erau create să ucidă ori să protejeze, dar şi să relaţioneze magic cu puteri nevăzute. Accesoriile de îmbrăcăminte îndeplineau, fireşte, un rol practic, însă nu eludau nicicând canoane estetice. Iar podoabele – cercei, brăţări, inele, pandantive – ne spun că orfevrii şi argintarii de atunci nu erau cu nimic mai prejos decât bijutierii moderni.
Metalul e prelucrat cu atâta migală, de ţi se face ruşine ce lucruri anoste purtăm noi, astăzi. E atâta nobleţe în aceste artefacte – nimic nu e ridicol ori prea mult -, încât înţelegi, dintr-o dată, că dispreţul de sine al românului s-ar vindeca simplu prin educaţie, prin transmiterea certitudinilor istorice, fără exagerări, mitizări sau interpretări.
Am fotografiat câteva exponate, cele care mi-au stârnit imaginaţia. Le postez mai ales pentru prietenii mei din străinătate, care nu vor avea, poate niciodată, ocazia de a le vedea. Dar pe aceia dintre dumneavoastră care trăiţi în Cluj sau care aveţi drum prin Cluj până în 22 martie vă îndemn, vă rog să mergeţi la expoziţia de la Muzeul de Artă.
Vă va face bine.
În prim plan, diademe din tezaurul de la Sărmăşag, judeţul Sălaj (datează de la jumătatea mileniului II î.Hr.). Click pe orice imagine pentru a o vedea la dimensiune mare
Exponatul meu favorit: coiful unui rege get descoperit într-un complex funerar la Agighiol, judeţul Tulcea (circa 340-330 î.Hr.). Potrivit istoricilor, elementul de impact al coifului îl reprezintă aşa-numiţii ochi apotropaici, termen care se referă la orice imagine sau obiect cu valenţe magice, menit să protejeze împotriva duhurilor rele
Fibule din tezaurul de la Ostrovul Mare, judeţul Mehedinţi (secolele V-IV î.Hr.). Fibulele erau folosite în antichitate pentru încheierea unui veşmânt
Brăţară spiralică şi aplice de harnaşament din tezaurul de la Cucuteni-Băiceni, judeţul Iaşi (secolul IV î.Hr.)
Cupă din tezaurul de la Sâncrăieni, judeţul Harghita (a doua jumătate a secolului I î.Hr. – prima jumătate a secolului I d.Hr.)
Monede (kosoni) din tezaurul de la Sarmizegetusa Regia, judeţul Hunedoara (jumătatea secolului I d.Hr.)
Falere din tezaurul de la Surcea, judeţul Covasna (secolul I î.Hr.). Faléra era un ornament care se purta la gât, ca medalion
Diademă, cercel şi fibulă discoidală dintr-un inventar funerar roman găsit la Tomis-Constanţa (secolul II d.Hr.)
Faimoasele fibule pereche din tezaurul descoperit la Pietroasa, judeţul Buzău, supranumit “Cloşca cu puii de aur” (secolul V d.Hr.)
Avantajul de a le vedea în expoziţie: până acum nu ştiam că, privite din lateral, fibulele pereche au forma păsării-flamingo
Zeiţa Atena, reprezentată pe un vas de argint masiv descoperit la Tăuteni, judeţul Bihor (datând din a doua jumătate a secolului IV d.Hr.)
Pandantive din tezaurul princiar gepid de la Apahida, judeţul Cluj (a doua jumătate a secolului IV d.Hr.). Gepizii erau un popor de origine germanică din Scandinavia care, prin secolul IV, s-a stabilit temporar în nordul Daciei
Biletul pentru adulţi costă 20 lei, pensionarii plătesc 10 lei, copiii – 5 lei. Fotografiatul: 15 lei.
* În loc de încheiere, câteva întrebări pentru filologi: e acceptabil dezacordul din titlul expoziţiei? Nu trebuia “ale” ? Şi nu cumva sunt chiar două dezacorduri?