“Floricica Emi în călătorie”. Povestea unei fetiţe de 9 ani

Mijlocia mea a scris-o. N-am modificat decât punctuaţia, pe ici, pe colo. Şi alineatele. Da, sunt mândru.

*

Floricica Emi în călătorie

CAPITOLUL 1. SECRETUL

Este o lume frumoasă în ziua de azi. Paşnică şi din nou frumoasă. Staţi puţin! Nu aşa trebuie să încep. OK. Încă o dată!

Sunteţi în cel mai minunat loc din întreaga lume. Sunteţi în casă, nu-i aşa? Bine! Dar ştiţi unde nu aţi fost? Nu aţi fost în câmpia “Fericirii fără sfârşit”, unde nimeni nu e trist niciodată. V-aş spune un secret, dar am promis reginei Lamegzara că nu spun nimic nimănui! Oh, bine, m-aţi convins. Vă spun.

În “Fericirea fără sfârşit” este un câmp plin de flori care îşi schimbă culorile după cum se simt şi după vreme. Staţi puţin: asta nu e tot! Dacă v-am spus că vă spun tot secretul, atunci ascultaţi: aceste flori pot împlini 5 dorinţe celor care sunt cinstiţi şi buni. Ei, cam ăsta a fost secretul, dar vă spun: totul este adevărat.

(3 ore mai târziu)

Oh, Doamne! Nu se poate! Tocmai am aflat un lucru oribil! Regina Lamegzara, prescurtat L.Z. (Lizi), tocmai mi-a spus că străinii au intrat pe câmpia “Fericirii fără sfârşit” şi au tăiat toate florile pentru a înainta. Mă ajutaţi? Da, aveţi dreptate, nu mă puteţi ajuta. Mă duc să caut informaţii mai multe de la Regina L.Z..

*

CAPITOLUL 2. DOAR O FLOARE ÎN VIAŢĂ

Stau de 2 ore jumate şi mă gândesc ce să fac. O să o întreb pe R.L.Z. ce putem face.

(3 minute mai târziu)

Huh! Am alergat! Şi am adus-o pe R.L.Z.

-  Mesoche lole toraca!

OK, vă traduc eu ce a spus: Nu ştiu sigur! Este foarte supărată, fiindcă ea trebuia să aibă grijă de câmp. Dar nu vă faceţi griji, o să găsesc eu ceva. Poate dacă mă uit pe fereastra “floare tristă” o să găsesc ceva! O, Doamne! Văd ceva incredibil! O floare a supravieţuit!

- R.L.Z., o floare a supravieţuit!
- Non clola! Non clola!

A spus: Nu se poate!

- Ba da, uite acolo!
- Neno Emi?

Vă traduc. A spus: Este Emi?

- Se pare că da, e Emi! E Emi, cea mai descurcăreaţă dintre toate florile! Chiar ea! O, dar ce a păţit?
– Lo tocla crome!

A spus: Cred că plânge! Dar oare de ce? Emi, de ce plângi?
- Fiindcă toţi fraţii, surorile, părinţii şi bunicii au fost tăiaţi!
- Emi, exilo manacana!

A spus: Emi, există o soluţie!

- Serios? Care?
-  Na toclasametusabeclonameracune!

A spus: Trebuie să mergi la casa oamenilor, să le iei cuţitul şi să-l aduci aici.

Emi spune: – Nu poate să se ducă Mara? Ea e din lumea lor.
- La glose moche!

A spus: Nu, te duci tu.

Emi: Oh, bine, bine!
- Ai grijă, o să treci prin mai multe ţinuturi.
- Ştiu, ştiu.
- Noco lacolaco!

Spune: Aici e o cutie în care să pui cuţitul.

Emi: Am înţeles, Regină L.Z.. Aşa o să fac.
- Mult noroc!, spun eu.
Emi: Mulţumesc!

Ei bine, de-acum nu mai vorbeşte Mara, vorbesc eu, Emi, şi o să vă povestesc ce o să mi se întâmple în continuare.

(O oră mai târziu)

Huh! Vai ce mult am alergat! Sunt aproape de Ţinutul Halloween. Mi-e cam frică, dar ţinutul este foarte mic, aşa că o să trec repede pe acolo.

(1 minut mai târziu)

Ei, se pare că am ajuns. Uite un vampir, uite o fantomă şi uite un schelet. Trebuie să fug cât mai repede! O, uite un om-dovleac! E ciudat…

O, da! Am ajuns în Ţinutul Piticilor. Totul e foarte mic aici. Dar e şi foarte amuzant, pentru că le este frică de mine. Vai, ce haios! Dar iată că am ieşit şi din Ţinutul Piticilor. Imediat voi intra în Ţinutul Star Rock. Ay, ay, ay! Ce tare e muzica aici!  Cred că surzesc. Ascultaţi doar puţin: SUNTEŢI GATA DE ROCK?

O, Doamne, câtă muzică! E prea tare pentru petalele mele. Şi, uite, în sfârşit am ajuns în Ţinutul Poveştilor. Aici sunt milioane de poveşti şi, uite, acolo e secţiunea pentru adulţi. Uite “Cenuşăreasa”, şi celebra poveste “Război pe gheaţă”, şi “Celălalt trup”, de Milorad Pavić… Sunt o grămadă de cărţi şi poveşti…

Dar Ţinutul Poveştilor este micuţ şi tocmai am ieşit din el. E amuzant să vezi diverse ţinuturi, fiecare drăguţ în felul lui. În Ţinutul Halloween era drăguţ felul în care se holbau la mine creaturile. În Ţinutul Piticilor era drăguţ felul cum se împiedicau piticii. În Ţinutul Star Rock era drăguţ felul cum ţipa lumea şi, în sfârşit, în Ţinutul Poveştilor erau drăguţe toate poveştile.

A trecut o zi întreagă. Sunt foarte obosită şi aş vrea să găsesc un loc unde să mă odihnesc un pic. Dar se pare că am ajuns la un câmp plin cu lalele.

(6 ore mai târziu)

Este două noaptea. Îmi dau seama că-mi place foarte mult aici şi că aş putea rămâne. Dar trebuie să salvez câmpia “Fericirii fără sfârşit”.

*

CAPITOLUL 3. EMI SCLIPEŞTE DE FAIMĂ

Sunt aproape de casa oamenilor şi îmi folosesc simţul orientării pentru a ajunge acolo. Se pare că am ajuns într-un sat, iar casa lor poate fi oriunde. O să mă uit pe geamuri să văd care e casa corectă.

(2 minute mai târziu)

Am ajuns la concluzia că oamenii care ne-au distrus câmpul locuiesc într-o casă albastru închis. Am intrat. În casă era linişte deplină. Se pare că dormeau. Am găsit cuţitul cu un fel de praf magic pe el. Praful era de culoarea sângelui. Cuţitul era aşezat pe o masă din holul principal. Eu am luat cuţitul şi l-am aşezat în cutia oferită de R.L.Z. şi am ieşit din casă. Apoi am închis uşa încet şi am păşit pe preşul aspru de la uşă.

Ştiam că trebuia să mă întorc cumva acolo, în câmpia “Fericirii fără sfârşit”, cât mai repede posibil. Atunci am auzit un sunet cunoscut. M-am uitat în sus, şi ce să vezi? Mara şi R.L.Z. zburau pe un covor. Apoi covorul a coborât, iar eu am sărit pe el. A fost minunat să pot să zbor ca păsările pentru 3 ore.

Apoi, când am ajuns, am intrat cât am putut de repede în palatul “floare tristă”. După aceea am intrat în laboratorul “experiment trist” şi am mirosit praful pus pe cuţit. Mirosea a scorţişoară. R.L.Z. a făcut mai multă scorţişoară. Apoi a împrăştiat-o pe tot câmpul.

*

Gata, e şi rândul meu să vorbesc. Nu Emi vorbeşte, ci Mara!

Ca prin magie, totul reveni la fericire şi viaţă. Toate florile o îmbrăţişau pe Emi. Emi, în loc să fie bucuroasă, era speriată. Apoi alergă cât putu de repede spre mine. Şi spuse:

- Mara, am 5 dorinţe, iar tu eşti un om bun şi cinstit. Te rog, pune-ţi dorinţa să fie totul ca înainte!

CAPITOLUL 4. O DORINŢĂ DISTRUGE FAIMA

Bine, bine! Îmi doresc ca totul să fie ca înainte, Emi să fie cea mai descurcăreaţă şi toate florile să o trateze ca pe o floare obişnuită! Dorinţa mea s-a împlinit şi totul acum e normal.

Şi am încălecat pe o floare şi v-am spus povestea super tare!

Sfârşit