Eminescu.120. Prima zi: presa

La 120 de ani de când a murit, îi voi dedica o săptămână. Am să postez zilnic bucăţi din texte foarte puţin cunoscute, extrase din volumul “Fragmentarium” (apărut în 1981). Acesta cuprinde însemnări din manuscrisele eminesciene “privitoare la filosofie, demografie, economie politică, comerţ, drept, etnografie, folclor, filologie, lingvistică, matematică, astronomie, fizică, geologie, biologie, botanică, zoologie, artă, literatură, istorie, geografie”. Toate îl interesau. Ne-am săturat de Eminescu deşi, sau pentru că, nu ştim mai nimic despre el.

*

“Fiecare lucru poartă în sine însuşi măsura sa. De aceea e o caracteristică a omului inteligent şi de bună credinţă, că formulând lucruri sau raporturi în scris sau vorbire, va cerca s-o facă în măsura dictată de firea lucrurilor; în scurt: espresia celor cugetate va fi adecvată cu materialul cugetat. Asta e specific uman. Pe când omul neinteligent face din sine însuşi măsura lucrurilor şi mestecă subiectul său în cele ce sunt şi se-ntâmplă - cel inteligent şi de bună credinţă va cerca să se dezbere de tot ce-ar putea să-i întunece judecata. Inteligenţa e putinţa - buna credinţă e voinţa de-a vedea şi reproduce obiectiv cele ce esistă şi se-ntâmplă.
Acuma sunt la noi 4 specii de jurnale:
Neinteligente dar de bună credinţă - aceste nu posedă posibilitatea de-a vedea obiectiv: Telegraful.
Inteligente dar de rea credinţă, aceste nu posedă voinţa de-a vedea obiectiv.
Neinteligente şi de rea credinţă.- Aceste sunt gunoiul presei noastre: Trompeta, Poporul.
Inteligente şi de bună credinţă, în fine. În astă privinţă nu ne dăm părerea, căci ne temem că aceste organe ar fi batjocorite în felul: **.
Asta-i caracterul mai multor jurnale din Austria: Albina, Federaţiunea, Telegraful.”

** Urmează: Albinei (şters) - nota editorului.

*

“Precum orice casă are cloaca sa, aşa şi ziaristica îşi are canalele sale de scurgere, pentru ca orice tingire să-şi afle capacul şi orice om semenii.”

*

“Fiindcă cele mai multe reflecţiuni ale presei sunt în genere atât de ordinare şi atât de lipsite de cuprins, încât nu-s decât resfrângerea interesului egoist a unui om sau a unei partide, misiunea ei ar trebui prin legislaţiune chiar restrânsă la raportarea obiectivă a celor întâmplate. Afară de aceea s-ar putea permite şi compararea cu rezultatele ştiinţei respective, cercarea dacă ele coincid cu aceste rezultate sau ba. Însă nu a ştiinţei ca autoritate - ci a ştiinţei întrucât ea poate fi relevată cititorilor ca reflectare a realităţii.
Ideea cum vine trebuie scrisă - căci deşi te sumeţi a o ţine minte - însă se-nvechieşte - se palifică în cap -, astfel încât în loc d-o gândire de aur strălucitoare batem o monetă ştearsă şi veche care sună fals când o pui în urmă pe hârtie.”