Eminescu.120. A şaptea zi: România
“Părerea mea individuală, în care nu oblig pe nimeni d-a crede, e că politica ce se face azi în România şi dintr-o parte şi dintr-alta e o politică necoaptă, căci pentru adevărata şi deplina înţelegere a instituţiunilor noastre de azi ni trebuie o generaţiune ce-avem de-a o creşte de-acu-nainte. Eu, las lumea ce merge deja ca să meargă cum îi place Dumisale – misiunea oamenilor ce vor din adâncul lor binele ţării e creşterea morală a generaţiunei tinere şi a generaţiunei ce va veni. Nu caut adepţi la ideea cea întâi, dar la cea de-a doua sufletul meu ţine cum ţine la el însuşi.” (“Fragmentarium”, pag. 141)
*
“Precum copilului nu-i plac oamenii nalţi şi puternici şi simte un fel de respect unit cu teamă de ei, dar s-apropie lesne de schilozi şi caricaturi de cari nu se tem – tot astfel observăm şi la poporul românesc – hotărâtor tânăr – că-i plac păpuşile, arlechinii şi caraghioşii. Dar se face Vicleim la zece mai? Toată suflarea copilăroasă din ţară aleargă să vadă.” (pag. 147)
*
“Dar finanţele României se ruină? Cui ce-i pasă. Nu-i inteligenţă cât de mică în România, care să nu se fi hrănit odată cel puţin în viaţa lui din banii publici.” (pag. 230)
*
“De mult aud lăudându-se inteligenţa estraordinară a românului, deşi poate nimic nu-i mai neadevărat decât această laudă. Căci pe ce se bazează o asemenea supoziţie? Un popor, căruia îi este silă de orice muncă ştiinţifică, a cărui prisos de inteligenţă se consumă în lucrarea desigur cea mai uşoară a minţii omeneşti, în suduituri sau ridicare în cer a guvernanţilor săi, nu poate fi numit un popor inteligent. Ceea ce au produs însă această iluzie sunt două lucruri:
1) Lipsa de naivitate în copii, cari în genere prematuri prin lucrurile ce le-au văzut în casele părinţeşti şi cari nu se potrivesc cu vrâsta lor în clasele mai avute; în clasele mai de jos sărăcia părinţilor, hrana şi îmbrăcămintea rea, iarna lipsa de căldură, care trezeşte înainte de vreme în copil instinctul conservării şi-i dă acel ochi bătrânesc şi serios, pe care îl au animalele, espuse a se hrăni singure înainte de vreme. (…)
Din cauza aceasta poporul românesc din Principate e fără nici un fel de putere de reacţiune. (…) toţi nebunii, cu care a umplut Dumnezeu lumea, fac legi şi instituţii pe spetele lui, pe care el le primeşte cu aceeaşi nepăsare cu care ar primi şi o măsură binefăcătoare. (…)
2) Sistemul instrucţiei noastre, neîntemeindu-se pe priceperea obiectelor predate, ci pe memorarea de regule abstracte şi de cuvinte, copilul n-are niciodată acel repaos al creierului, care consistă tocmai în întrebuinţarea sau simultană şi consecutivă, pe rând, al facultăţilor. Cine voieşte să înveţe mult trebuie să înveţe multe, precum cel ce vrea să mănânce mult, trebuie să mănânce multe de toate. Partea lexicală a limbilor, limbile înşile au a face mai mult cu memoria; acolo ea va şi trebui înhămată. Dar mântuind cu lecţia de limbă, el trebuie să exercite altă facultate şi pe cealaltă s-o lese să se odihnească. Deci matematica trebuie să fie predată astfel, încât să aibă a face numai cu facultatea judecăţii.” (pag. 233-235)