E moral să “dai din fosta casă”?

Am o dilemă. Practic, am făcut o alegere, dar continuu să mă gândesc la nuanţele şi condiţionările unei asemenea decizii. Cred că şi dumneavoastră aţi putea ajunge la aceeaşi răspântie (dacă n-aţi ajuns deja), aşa că vă propun o dezbatere:

E moral să spui ceea ce ai aflat într-o companie, după ce nu mai lucrezi acolo?

Bineînţeles, discuţia are rost în cazul unor informaţii de interes public. În plus, nu mă prea interesează situaţia particulară în care există un conflict între părţi, pentru că atunci e “care pe care”. Sunt curios cum vă raportaţi la această dilemă dintr-o perspectivă care îmbină respectul datorat locului unde ţi-ai câştigat pâinea cu datoria faţă de adevăr şi faţă de dreptate.

E limpede: cu cât nivelul la care ai activat în acea companie a fost mai înalt, cu atât ştii lucruri mai “grele” – secrete, vulnerabilităţi, decizii la limita legii. Întrebări importante, în acest context:

1) Se poate introduce factorul etic în dezbatere? Dacă da, de ce? Dacă nu, de ce?

2) Contează cum ai reacţionat când erai în acea companie, pe modelul “cine-a tăcut înainte n-are dreptul să cârâie”?

3) Atenţie, răspunsul are şi conotaţii ideologice (derivate din relaţia patron-angajat, datoria individului faţă de societate etc). Le putem elimina?

Vă ascult.

*