Despre jurnalistul care-şi imaginează că pe blog e un alter ego

Dacă eşti jurnalist angajat şi ai blog, tot ceea ce postezi se repercutează şi asupra ziarului, televiziunii, radioului sau site-ului unde lucrezi. Bineînţeles, în cazul în care cititorul cunoaşte această legătură.

Nichita Stănescu are o poezie care începe aşa: “Poetul ca şi soldatul nu are viaţă personală. Viaţa lui personală este praf şi pulbere”. La fel şi jurnalistul, îmi permit să adaug. Nu există jurnalistul de la serviciu şi jurnalistul de pe blog, nu există un alter ego care are voie să scrie orice în jurnalul său online şi, brusc, să nu mai fie responsabil pentru consecinţe.

Jurnalistul cu blog e una şi aceeaşi persoană. Faptul că are pasiuni extraprofesionale poate să-i aducă profit de imagine şi să fie de bun augur pentru instituţia unde este angajat, dar poate, la fel de bine, să îl compromită pe el şi să mânjească renumele brandului. Dacă eşti ziarist pe domeniul politic, de exemplu, şi în articole te străduieşti să fii echilibrat, nu ai voie să ajungi acasă şi să umpli blogul de sânge. Te faci de ruşine tu, ziaristul, tu, persoana care practică această profesie. Şi, odată cu tine, această ipocrizie devine o pată, mai mică sau chiar vizibilă, pe credibilitatea ziarului.

La fel, nu poţi fi reporter de investigaţii şi să publici pe blog ce n-a intrat în ziar. Şi nu e corect nici să “ţii” pentru blog subiecte care s-ar preta la gazetă. De acolo mănânci pâine, aşa că trebuie să te supui regulilor interne. Ai drepturi, dar şi obligaţii. Nu-ţi place, te simţi îngrădit, pleci.

Scriu aceste rânduri pentru că am senzaţia că sunt prea mulţi ziarişti care nu-şi dau seama cât rău le pot face colegilor lor prin postările de pe blog. Cititorii sunt tot mai bine informaţi şi, mai ales în cazul publicaţiilor generaliste, au încetat de mult să mai fie o masă amorfă. Apelează la mai multe surse, compară, analizează şi judecă. Dacă îţi citesc blogul şi le stârneşti respect, se vor întoarce cu satisfacţie crescândă la ziarul tău. Invers, odată îndoiala strecurată, şi cu atât mai mult dacă tu, jurnalistul-blogger, continui să te iluzionezi că cele două medii în care te exprimi nu sunt legate, e posibil ca o redacţie întreagă să piardă. Din cauza unui singur histrion preocupat doar de mica lui glorie.

Credibilitatea e o mimoză.