De ce a ajuns TVR1 pe locul 7 în topul audienţei. Cazul filmului “4, 3, 2″, difuzat sâmbătă seara

E ca şi cum găina cu ouă de aur şi le-ar sparge imediat după ce le produce sau nu s-ar ridica de pe ele, ca să nu le vadă nimeni, sau le-ar acoperi cu găinaţ.

Aşa procedează TVR1. Iar cel mai recent exemplu, unul revoltător prin indolenţă, blazare şi lipsă de profesionalism, l-am avut în săptămâna care se încheie astăzi.

Sâmbătă seară, de la 22.15, TVR1 a difuzat singurul film românesc care a câştigat cel mai important premiu al cinematografiei europene (şi, poate, şi mondiale): “4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile”, al lui Cristian Mungiu. A fost pentru prima dată când o televiziune românească a prezentat această peliculă. E drept, unii telespectatori români avuseseră posibilitatea să o vadă pe HBO, în 30 martie 2008. Şi totuşi: vorbim despre o premieră pentru posturile româneşti din Top 10 şi despre televiziunea publică.

Bun. Ce-ar fi făcut orice director de programe, orice manager cu minimă experienţă care încearcă să-şi convingă audienţa să uite de telecomandă şi să rămână mai multe ore pe canalul său? Ar fi transformat această difuzare într-un eveniment tv, cu un preambul în care să reamintească premiile filmului, cu imagini de arhivă de la Cannes, când Mungiu triumfa la Palme d’Or, l-ar fi invitat pe regizor în studio pentru dezbateri şi poveşti sau, dacă el ar fi fost cumva ocupat ori plecat din ţară, ar fi găsit critici interesanţi care să ne ţină lipiţi de ecran, să ne explice de ce este acest film o capodoperă, de ce le-a plăcut şi europenilor, şi americanilor, şi, dacă nici critici deştepţi nu s-ar fi găsit, ar fi reuşit, poate, să-i aducă pe cei trei actori care au făcut furori la marile festivaluri ale lumii… Sau.

TVR n-a făcut nimic din toate aceste lucruri normale. A programat filmul, a dat un comunicat de presă afişat pe propriul site abia vineri (cu o zi înainte) şi, culmea, nici măcar sâmbătă, în ziua difuzării filmului, n-a făcut tam-tam, nu ne-a înnebunit cu promo-uri, aşa cum era mai mult decât firesc. Mărturisesc că mie, unuia, nu mi-a venit să cred când, în timpul Jurnalului de la ora 19, între ştiri şi rubrica Meteo (deci, audienţă mare!), filmul căruia i s-a făcut reclamă a fost cel programat de la 20.15 (unul mediocru, cu Anthony Hopkins şi Gwyneth Paltrow), şi nu celui românesc, adevăratul eveniment al serii!

Cum e posibil aşa ceva? Cum e posibil ca primul promo de aseară pentru “4, 3, 2″ să apară la ora 22.03 (m-am uitat la ceas), când mai erau 12 minute până la începerea filmului? Se mai miră cineva că, în aceste condiţii, TVR1 a coborât pe locul 7 în topul audienţei lunare?

Cine plăteşte pentru felul incalificabil în care a fost gândit acest potenţial eveniment de televiziune? Ce legătură mai are TVR cu statutul de post public, cum justifică finanţarea de la buget şi taxa pe care o plătim noi toţi când, repet, singurul film românesc care a triumfat în toate marile capitale ale lumii a fost tratat precum o producţie de mâna a treia? Fără promovare, fără prezentare, fără nici o emisiune adiacentă, fără comentarii, interviu, dezbatere, concluzii, amintiri? Nimic, nimic, nimic?

P.S. Dacă are cineva audienţele de sâmbătă seară, de pe tronsonul 22.00 - 24.00, îl rog să le posteze la comentarii. Mulţumesc anticipat. Sunt curios câte puncte de rating a făcut “4, 3, 2″ în comparaţie cu “Nemuritorul 5″ (ProTV) sau cu “The Fast and the Furious” (Antena 1).