Cum pot fi salvate cotidienele tipărite. Schiţa unei idei

“Ce părere aveţi de zona media online din România? Cum o să evolueze în următorii ani?
Piaţa media, după părerea mea, o să evolueze în bine pentru publicaţii ca Dilema veche şi prost pentru cotidiene. Printul va deveni o zonă de elită, print-urile vor deveni scumpe şi puţini şi le vor permite. Cred că ştirile se vor muta pe Internet, analiza şi publicaţiile săptămînale, lunare vor fi citite mai curînd pe hîrtie, pentru că sînt mai lungi, în primul rînd. (…)
Atunci cotidienele ce-ar trebui să facă, să-şi extindă ediţiile online?
Ar trebui să rămînă doar cu ediţiile online”….

… spune Călin Fusu, managerul portalului Neogen, într-un interviu pentru “Dilema veche”.

Tema nu e nouă, am mai abordat-o şi eu (aici şi aici), iar Fusu, unul dintre cei mai importanţi “jucători” din online-ul românesc, sesizează corect tendinţa accentuată a publicului de a nu mai cumpăra cotidiene generaliste, din moment ce acelaşi conţinut, chiar îmbogăţit, este disponibil, mai devreme şi gratis, pe internet.

Ceea ce mă pasionează însă sunt posibilele soluţii de a salva cotidianul tipărit de la o moarte pe care mulţi o consideră inevitabilă. Pare limpede că periodicele (săptămânale, bilunare, lunare) vor supravieţui, deoarece oferă materiale mult mai bine lucrate, documentate şi scrise cu răbdare, precum şi semnături prestigioase, care în cotidiene fie nu există, fie girează teme efemere într-un spaţiu editorial restrâns.

Dar cotidienele care contează, cele care influenţează opinia publică şi decizia politico-administrativă? Ce şanse mai au ele?

Eu cred că singura metodă de a-i convinge pe oameni să mai scoată bani din buzunar la tarabe este despărţirea radicală, dacă nu totală, a conţinutului tipărit de cel care poate fi accesat online. Altfel spus, transformarea cotidienelor în periodice zilnice.

Conducerea editorială, dacă e susţinută de publisheri, trebuie să dedice o zonă redacţională semnificativă doar pentru “producţia” de articole exclusive, care să fie publicate prima dată în ziarul tipărit şi abia seara sau a doua zi să fie “suite” pe net. Ediţia online, care oricum câştigă tot mai mult în personalitate şi tinde spre independenţă, trebuie să se axeze pe “acoperirea” actualităţii, pe ştirile în timp real, cu reacţiile şi background-ul necesare. Dar, dacă patronii vor să-şi salveze şi cotidianul de pe hârtie, acesta trebuie să aibă cel puţin trei sferturi articole gândite special, care să nu poată fi citite altundeva şi care să fie promovate cu o zi-două înainte pe internet.

Aceasta este schiţa ideii mele. Sunt foarte curios cum o vedeţi. I-aţi ochit lacunele?