Ca să fie tată şi să rămână soţ

Când mi-e greu, când mi-e nedrept, când aş pleca să fie linişte sau când m-aş opri să vină sufletul din urmă, încerc să-mi amintesc cât sunt de norocos. Alţii, la vârsta mea, făceau puşcărie pentru ideile lor. Alţii, prin alte lumi, n-au ce să mănânce. Altora nu le-a mai rămas decât cerul albastru deasupra.

Nouă ne e cald, avem ce pune pe masă şi, mai presus de toate, suntem sănătoşi. Sănătoşi.

Daniel nu mai e sănătos. Acum vreo patru luni a aflat că are leucemie. Luna viitoare va deveni tată, pentru prima oară. Anul viitor, va împlini 30 de ani.

Vă scriu vouă, bărbaţilor care ştiţi cum e să tânjeşti după momentul acela de străfulgerare când cineva în halat alb, habar n-ai cine, vine şi-ţi arată un omuleţ care plânge, şi te felicită că e al tău. Al tău.

Dacă puteţi, ajutaţi-l pe Daniel să îşi vadă copilul crescând.

Vă scriu vouă, femeilor care ştiţi, n-aţi avut încotro decât să ştiţi, cum e să rămâi singură şi să-ţi creşti copilul fără să înţelegi de ce tu, de ce ţie, de ce. Unde am greşit, ce vină are copilul, cum mă voi descurca.

Dacă puteţi, ajutaţi-l pe Daniel să-şi ajute soţia.

Daniel Răduţă are nevoie de un transplant de măduvă în străinătate. Ca să fie tată şi să rămână soţ.

Citiţi povestea lui şi felul în care poate fi ajutat, aici.