Am văzut, vă recomand (XXIV): “36 Quai des Orfèvres”, “Mongol”, “The Philadelphia Story”

LOCUL 3: 36 Quai des Orfèvres. Regia: Olivier Marchal. Cu: Daniel Auteuil, Gérard Depardieu, Valeria Golino.

Lupta pentru putere de la vârful Poliţiei este uneori mai dură şi se poate solda cu mai multe victime decât prinderea unei bande de criminali care jefuieşte bănci. De altfel, intrigile de culise înghit mai mereu ceea ce se întâmplă pe teren, iar reuşitele efective devin, inevitabil, pretexte pentru blocarea unor şefi şi promovarea altora. A ajunge comandant al Poliţiei este rezultatul fortuit al unei combinaţii între propria doză de scrupule, interesele celor care te susţin şi, poate în primul rând, supravieţuirea din “măcelul” subteran la care participi ani de zile sau chiar decenii.

“36 Quai des Orfèvres” (adresa din Paris a Poliţiei Judiciare) e povestea confruntării a două tipuri de lider: cel respectat şi cel temut. Niciunul nu e vreun sfânt: nu poţi prinde ucigaşi cu maniere de pension, iar un caz dificil presupune decizii şi compromisuri care n-au nimic de-a face cu procedurile oficiale. Problema nu e respectarea legii; dacă ar gândi aşa, poliţiştii ar fi ciuca bătăilor. Adevărata problemă devine respectarea regulilor nescrise ale meseriei – cum ar fi, “să nu-ţi sacrifici camaradul” sau “să nu-ţi trădezi informatorul” -, aceasta e pista sigură pentru a afla cine merită să conducă şi cine conduce să merite.

LOCUL 2: Mongol. Regia: Sergei Bodrov. Cu: Tadanobu Asano, Honglei Sun.

Istoria ne învaţă că o organizare socială validă, un status quo fiabil, se încheie frecvent prin omorârea mişelească a unui conducător care asigura echilibrul de forţe şi/sau ordinea tradiţională. În filmul de faţă, acel moment seismic, a cărui undă de şoc răstoarnă destinele tuturor, se petrece într-un loc de popas, un spaţiu al armistiţiului unde obiceiul interzice vărsarea de sânge.

Hanul Esugei şi fiul său, Temudjin, se întorc acasă dintr-o călătorie în care băiatul în vârstă de 10 ani şi-a ales viitoarea soţie după sfaturile tatălui – să aibă picioare zdravene, faţa netedă ca apa unui lac sărat şi ochii înguşti, căci “spiritele rele intră în ochii mari”. În locul de popas, ei dau peste duşmani: un alt han cu oamenii lui. Acesta îi trimite noului venit un blid de lapte, iar Esugei, după ce-i întoarce darul, comite gestul care va schimba istoria, neluând în seamă avertismentul de a-şi lăsa sluga să guste mai întâi.

“Dacă eu încalc obiceiul, lumea se va întoarce cu susul în jos”, spune Esugei. Apoi dă blidul peste cap, îl întoarce cu gura în jos pentru a-i arăta duşmanului că n-a mai rămas nimic, iar a doua zi se prăbuşeşte de pe cal, otrăvit. Şi lumea chiar se întoarce cu susul în jos, pentru a fi reaşezată într-o altă matcă de către fiul care deprinde singur frica, fuga, credinţa, dragostea, sclavia, libertatea şi puterea. Şi abia după ce – şi pentru că – stinge toate urmările acelui omor primordial, Temudjin poate fi cel ce era sortit să fie: Ginghis Han.

LOCUL 1: The Philadelphia Story. Regia: George Cukor. Cu: Cary Grant, Katharine Hepburn, James Stewart.

Nimic esenţial nu s-a schimbat. Nici simţul umorului, care nu face casă bună cu băţoşenia, nici farmecul inteligenţei sau aura visătorilor, preferabile oricând certitudinilor plate, nici rafinamentul relaxat şi degrabă strivitor de arivism găunos, nici slăbiciunea tatălui în faţa fiicei şi viceversa, nici goana după glamour a tabloidelor, nici rebelul îndrăgostit, nici scorpia îmblânzită.

Viaţa e minunată. Şi minunate sunt cuvintele al căror înţeles secret numai ea şi el îl ştiu, minunaţi sunt şi unchiul neastâmpărat care se prinde în jocul tinerilor, şi sora cea mică, mult mai şmecheră şi mai inventivă decât cea cu care vrea, totuşi, să semene, şi colega de încredere care iartă şi visează că răbdarea o va metamorfoza în iubită, şi nestăvilitul curat la suflet, şi cuceritorul pe care o silabă spusă altui bărbat de femeia iubită l-ar putea doborî, şi mai ales ea, pe cât de singuratică, pe atât de dezinvoltă, ea, care merită să fie descoperită continuu şi care înalţă ziduri, sapă şanţuri şi întinde capcane de vorbe doar ca să vadă că vrei să urci, să cobori, să fii mereu atent, că nu te laşi înşelat de aceste mici amănunte şi că poţi să răzbaţi până acolo unde vei afla cât e de vulnerabilă şi cât de mult te-a aşteptat.

Foto: www.doctormacro1.info