Am văzut, vă recomand (XLI): “Silver Linings Playbook”
Every cloud has a silver lining. Eram curios de unde vine expresia “silver lining”, pe care n-o mai auzisem până la acest film, şi-am dat de această zicală, care în româneşte ar veni – “în tot răul, şi-un bine”.
Playbook a fost tradus prin “scenariu”, dar mai înseamnă set de reguli ori de instrucţiuni, repertoar cu indicii sau coduri (în jocurile video), compendiu de piese (în teatru), metodă, strategie. Termenul e foarte folosit în fotbalul american şi e limpede că din acest motiv a fost ales.
Literal, deci, filmul s-ar numi “Strategia conturului de argint”. Ceea ce sună foarte frumos.
Silver Linings Playbook (2012). Regia: David O. Russell. Cu: Bradley Cooper, Jennifer Lawrence, Robert De Niro.
*
Pat are tulburare bipolară, e maniaco-depresiv, şi tocmai a fost lăsat acasă după 8 luni petrecute într-o clinică de specialitate. Are accese de violenţă, care au explodat când şi-a prins soţia cu un coleg. Ia medicamente şi trebuie să-şi controleze furia, cumva.
Lui Tiffany i-a murit soţul într-un accident şi apoi s-a răzbunat pe lume, în felul ei, pentru a supravieţui. Nu mai are nimic de pierdut şi, deci, spune lucrurilor pe nume. A trecut şi ea prin toată medicaţia aferentă anxietăţii şi trebuie să meargă mai departe, cumva.
Toţi suntem puţin luaţi.
Şi tatăl pensionar care nu concepe să i se umble în aşezarea lucrurilor, şi mama care îl suportă de-o viaţă (poate pentru că-l iubeşte), şi psihiatrul care devine altă persoană la meciuri, şi prietenul care se sufocă sub papucul nevestei, şi adolescentul din vecini, şi poliţistul, toţi.
Şi toţi căutăm ceva – şi, de obicei, găsim – pentru a face faţă spaimei, pentru a continua, pentru a rămâne, măcar în majoritatea situaţiilor, pe linia de plutire, dincoace de limitele nebuniei. Sentimentul că eşti util la serviciu, pasiunea pentru o echipă, mâncarea pe care trebuie s-o pui pe masă, cititul, alergatul de nebun, fiecare cu “strategia” lui.
Dar dintre toate, una singură, de când lumea, e sigură şi verificată, infailibilă. O singură “strategie” dă roade indiferent de pacient şi de gradul său de risc, cea mai nestrategică dintre toate, neprogramată şi incontrolabilă.
Doar ea are contur de argint.
*