Am văzut, vă recomand (XIV): “Born Yesterday”

Trebuie să ai o inteligenţă actoricească sclipitoare şi să-ţi cunoşti talentul precum chipul din oglindă pentru a putea trece, în acelaşi film, jucând acelaşi personaj, de la o inconfundabilă privire de proastă la luminiţele jucăuşe şi mimica ce reflectă o intensă activitate sinaptică.

O asemenea prestaţie - pentru care o contribuţie majoră are, bineînţeles, regizorul George Cukor - rareori am mai întâlnit. Pentru rolul din acest film, Judy Holliday, o actriţă prea puţin cunoscută la noi, a luat Oscarul în 1951 şi, dacă n-ar fi fost aşa, ea merita să i se creeze un premiu excepţional, separat şi dedicat. Atât de expresivă e, aşa de bine joacă. Iar dacă precizăm că vorbim despre o comedie, reuşita este şi mai lăudabilă.

Şi atuurile filmului nu se opresc aici. Orice român care-l vede nu are cum să nu facă imediat o comparaţie cu împletirea mioritică dintre politică şi afaceri. Căci “Born Yesterday” nu doar că ne-o face simpatică pe piţipoanca Billie, care se transformă văzând cu ochii pe măsură ce citeşte tot mai multe cărţi şi ziare, ci ni-l dezvăluie şi pe respingătorul ei “sponsor”, grobianul şi histrionicul Harry, prototipul omului de afaceri parvenit şi ignorant care, dacă nu ajunge după gratii, are nevoie de o lovitură grea pentru a pricepe că nu toate şi toţi sunt de vânzare.

Milionarul impulsiv şi transpirat, ziaristul care nu a renunţat la principii, avocatul care îşi adoarme remuşcările cu alcool, parlamentarul căruia ştaiful îi acoperă coruptibilitatea şi, mai ales, surclasându-i şi potenţându-i, femeia care se metamorfozează din odihnita mâţâită într-o frumoasă luminoasă - toţi spun o poveste cuceritoare despre veşnicul conflict dintre idealismul încăpăţânat şi ispititoarea putere a banului.