Am văzut, vă recomand (VI): “P.S. I Love You”, “Finding Forrester”, “L’Appartement”

LOCUL 3: P.S. I Love You. Regia: Richard LaGravenese. Cu: Hilary Swank, Gerard Butler, Jeffrey Dean Morgan.
Un film dedicat femeilor, care vor plânge mult şi vor râde pe măsură. Un film de şi despre dragoste, o emoţie continuă, o pledoarie bine construită pentru adevăratele raţiuni ale vieţii, împotriva planurilor bovarice şi a acelui tip de nemulţumire materialistă care poate obtura darul prezentului.
Aşa cum v-am obişnuit, nu vă povestesc acţiunea, pentru că există suficiente locuri de unde o puteţi afla, expusă mult mai bine decât aş face-o eu. Nu vreau să vă ascund însă, doamnelor şi domnişoarelor, că e vorba de un răspuns cinematografic la întrebarea “cum să îţi continui viaţa fără omul împreună cu care îţi doreai să îmbătrâneşti”. Un răspuns, din fericire, plin de prospeţime irlandeză şi de optimism american.

LOCUL 2: Finding Forrester. Regia: Gus Van Sant. Cu: Sean Connery, Rob Brown, Anna Paquin, Busta Rhymes.
Dacă v-a plăcut lecţia de bărbăţie şi onoare pe care o predă Al Pacino în faimoasa scenă de final din “Parfum de femeie”, daţi o şansă şi acestui film despre nevoia unui băiat talentat de a fi călăuzit şi de a aduna, bucăţică după bucăţică, acea încredere care-l poate metamorfoza într-un bărbat creator. Discipolul adolescent şi mentorul cel bătrân se extrag reciproc din carapace. Unul este provocat să descopere în sine curajul de a nu face compromisuri cu propria valoare, celălalt redescoperă viaţa dincolo de singurătatea cărţilor şi de neîmplinirile nemărturisite.
Filmul are şi o latură anti-discriminare, referitoare la şansele egale pentru tinerii de culoare, însă mesajul său transcende problema rasială: dacă ţi-ai găsit vocaţia, calea corectă de a o fructifica exclude trădarea morală. Altfel, rişti să depinzi o viaţă întreagă de un singur moment din tinereţe când ai ales să închizi ochii.

LOCUL 1: L’Appartement. Regia: Gilles Mimouni. Cu: Monica Bellucci, Romane Bohringer, Vincent Cassel.
Ştiu că aţi zâmbit când aţi citit primul nume din distribuţie. Da, Monica Bellucci la vreo 30-31 de ani, cât avea la turnarea acestei pelicule, e ravisantă.
Senzuală, magnetică, misterioasă, coaptă. V-aş zice, domnilor cititori, că merită să vedeţi filmul numai pentru ea, însă “Apartamentul” înseamnă mult mai mult - inteligenţă rafinată, erotism şi acea perversitate franţuzească ce îmbină dorinţa oarbă cu intriga minuţioasă.
Scenariul e strălucit, cu piste false şi răsturnări ce stârnesc uimire, iar piesele de puzzle se îmbină altfel decât îţi imaginai când ai deschis cutia. Toate personajele pierd în această dramă, dintr-un motiv simplu, dar pe care nu-l conştientizăm: credulitatea şi înşelarea au sumă nulă.